Dama de pică

Hermann, ofițer de geniu, asistă noapte de noapte la partidele camarazilor săi fără să parieze vreodată pe vreo carte. Află că o bătrână contesă ar deține secretul a trei cărți câștigătoare, obținut cândva la Paris, și hotărăște să i-l smulgă. Ca să se apropie de ea, se preface îndrăgostit de Lizaveta, o fată săracă pe care contesa a luat-o pe lângă ea și care îi ține companie, apoi se strecoară într-o noapte în casă. Povestirea explorează lăcomia, calculul rece și partea de hazard pe care niciun calcul nu o poate reduce. Pușkin păstrează echilibrul între studiul de caracter și povestea fantastică, fără să spună vreodată care dintre ele câștigă.